Lect. Dr. RĂZVAN C. DINICĂ
Catedra Sociologie-Drept
Facultatea de Studii Economice şi Administrative
Universitatea Dunărea de Jos
Galaţi
ÎMBĂTRÂNIREA DEMOGRAFICĂ
ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ – PREZENT ŞI PERSPECTIVE
Abstract
Is Romania an aged country? And if it is, is one of the oldest countries in Europe? These questions appear strongly today, when the older part of the population (over 60) represent near 20% in the total, and exist 3,5 retired persons for one active.
The lower of birth rate, the strong migration phenomena, the worsen of life conditions are just some of principals causes in this matter. It’s true, there are many other countries in Europe (and not only!) in this situation. But we cannot be calmed for this reason. The effects may be serious. So, what can we do?
Este evidentă, pentru oricine e interesat de fenomenul demografic în România, lipsa unor analize de detaliu în acest domeniu atât de important şi, totodată, atât de “fierbinte”. Se discută, pe baza unor statistici mai mult sau mai puţin corecte, realizate cu mai mult sau mai puţin profesionalism, despre implicaţiile fenomenelor de migraţie şi remigraţie, despre creşterea sau scăderea fertilităţii, despre creşterea mortalităţii, despre scăderea dramatică a nupţialităţii şi creşterea divorţialităţii. Acestea sunt, este adevărat, principalele fenomene demografice. Prin acţiunea acestora, pornind de la o stare dată a populaţiei, se configurează structurile ei viitoare, în principal cea pe sexe şi cea pe vârste, şi se modifică treptat şi volumul de ansamblu, deci la nivel naţional, sau pe zone geografico – demografice.
În acest articol ne-am propus o succintă discutare a unui fenomen intens mediatizat, abordat prin tot felul de talk – showuri sau chiar în cadrul unor emisiuni auto-declarate “de divertisment” – îmbătrânirea demografică în România post – decembristă, mit sau realitate?
Apărută în societatea modernă, îmbătrânirea demografică desemnează o creştere importantă a segmentului populaţiei vârstnice în totalul populaţiei şi are implicaţii la toate palierele sociale. Acest proces a apărut în Europa Occidentală în secolul al XIX-lea, mai exact în Franţa. Treptat, el s-a răspândit în majoritatea ţărilor dezvoltate din punct de vedere economico-social şi continuă şi în prezent.
Principala cauză a acestui fenomen este trecera de la regimul tradiţional de reproducere a populaţiei, cu rate înalte de natalitate, la regimul modern, cu rate scăzute atât la natalitate cât şi la mortalitate. Deci fertilitatea (numărul mediu de copii născuţi de o femeie în perioada de procreare) este în continuă scădere, în timp ce durata medie de viaţă este în creştere lentă, dar continuă. Este evident, în aceste condiţii, că principalul rezultat al acestei evoluţii este creşterea ponderii populaţiei vârstnice. Dacă scăderea fertilităţii şi natalităţii îngustează baza piramidei demografice, prelungirea speranţei de viaţă “îngroaşă” vârful piramidei. Bineînţeles, fenomenul cel mai important aici este scăderea natalităţii.
Un alt factor al procesului de îmbătrânire a populaţiei îl constituie fenomenul migratoriu. Bineînţeles că în ţările din care se pleacă, îmbătrânirea va fi mai accelerată, căci tinerii sunt, în majoritate covârşitoare, cei care migreată, în timp ce în ţările “primitoare”, fenomenul îmbătrânirii este încetinit. O consecinţă asemănătoare are şi migraţia internă, deci în interiorul aceleiaşi ţări, îndeosebi între mediul rural şi cel urban. La fel, există categorii socio-profesionale cu un personal îmbătrânit (mai ales acele aşa-numite meserii tradiţionale, practicate azi aproape exclusiv la sate, unele fiind chiar în prag de dispariţie), în timp ce profesiile noi, generate în special de revoluţia electronică, beneficiază de regulă de personal de vârstă tânără şi preponderent citadin, cel puţin de a doua generaţie.
Iată care sunt, în continuare, conform studiilor realizate de Naţiunile Unite, principalii factori economico-sociali cu un rol esenţial în reducerea fertilităţii în dtatele dezvoltate, şi care s-au manifestat, sub o formă sau alta, în ultimii ani şi în România (s-a preluat după N.N.Constantinescu (coord.) – Probleme ale tranziţiei la economia de piaţă în Romănia. Studii, vol.I, Ed. Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1997) :
a.Scăderea ponderii gospodăriilor agricole tradiţionale în care densitatea mare a poulaţiei era o necesitate, în primul rând economică. Fermele moderne, mecanizate, necesită un personal redus, dar cu o calificare mai înaltă;
b.Emanciparea femeilor, care au ieşit din epoca “bucătărie, copii şi biserică”. Actualele funcţii sociale ale femeii impun un număr mult mai mic de copii;
c. Creşterea preocupării părinţilor pentru creşterea adecvată şi educaţia copiilor. Creşterea cheltuielilor legate de aceste aspecte ale vieţii de familie incumbă scăderea numărului de copii;
d.Extinderea asigurărilor sociale, îndeosebi a sistemului de pensii şi a celui de îngrijire a persoanelor vârstnice dependente, a redus rolul copiilor în susţinerea părinţilor aflaţi la vârste înaintate, trecându-se astfel, treptat, de la familiile “gentilice”, cu 3-5 generaţii în aceeaşi gospodărie, la familiile mononucleare formate doar din părinţi şi copii până la căsătoria acestora;
e.Creşterea timpului liber prin reducerea săptămânii de lucru şi prelungirea concediilor de odihnă, accesibilitatea mijloacelor de transport auto şi dorinţa adulţilor şi a familiilor de a beneficia de aceste facilităţi (câte familii cu 7-8 copii şi unul pe drum îşi pot permite să plece în “week-end” sau în concediu, vara, la mare…).
Bineînţeles, aceşti factori generali evoluează specific, în funcţie de condiţiile concrete, de la ţară la ţară. De pildă, în România, fermele mecanizate din agricultură sunt încă un vis, se lucrează încă la nivel de secol XIX, cu pluguri trase de boi (nu generalizăm, dar imaginea, chiar dacă rară, este şocantă pentru secolul XXI). Acest fapt nu generează însă o creştere a natalităţii în mediul rural, sau măcar o incetinire a îmbătrânirii prin remigraţie oraş – sat, deoarece munca grea şi adeseori, din cauza condiţiiloe pedo-climatice din ultimii ani, fără orizont şi eficienţă îi îndepărtează pe tineri de sat.
De asemenea, nivelul pensiilor, nu numai al celor din agricultură, dar şi al celor din oraşe, în aproape toate categoriile socio-profesionale din România, este scăzut, şi bătrânii cu greu mai pot face faţă cerinţelor vieţii de zi cu zi, mai ales dacă adăugăm şi costurile tot mai mari ale medicamentelor şi cheltuielile de spitalizare şi/sau tratament, specifice vârstei a treia. Urmările sunt vizibile, de la scăderea speranţei de viaţă la naştere la menţinerea mortalităţii la nivelul de acum 30 de ani. România nu a progresat deloc de la începutul anilor ’70, speranţa de viaţă nu a depăşit încă niciodată 70 de ani, iar mortalitatea pe ansamblu stagnează tot de atunci, fiind sporit doar decalajul dintre sexe. Astăzi, mortalitatea pe ansamblu în România este în jur de 20 la mie, în zona vestică a tării fiind undeva spre 5 la mie, mult mai mare fiind în Moldova şi în Valea Jiului.
Revenind la procesul de îmbătrânire demografică trebuie să precizăm că ponderea populaţiei de peste 60 /65 ani se află azi în România aproape de valoarea de 19%, fiind aproximativ egală cu cea a copiilor sub 15 ani, în vreme ce în perioada interbelică procentul bătrânilor era de 7, iar cel al copiilor de 35. În Europa, însă, avem o poziţie bună, doar Albania, Bosnia, Macedonia fiind ţări net mai “tinere”, majoritatea celorlalte ţări fiind la nivelul nostru sau mai îmbătrânite.
Vom încheia prezentând un calcul previzional al dinamicii populaţiei în România în perioada 1998 – 2048, în condiţiile menţinerii constante a ratelor actuale de fertilitate, a legii de mortalitate şi cu o migraţie externă nulă (pentru detalii vezi, de ex, Traian Rotariu, de la care s-au şi preluat datele):
- anul 1998: total populaţie 22,503 mil. din care sub 15 ani (1) 19,1%, între 15-59 (2) 63,6%, 60 şi peste (3) 18,3% din care 65 şi peste (4) 12,8%;
- anul 2003: total 22,369 mil. din care (1) 16,7%, (2) 64,3%, (3) 19,0% şi (4) 14,0%;
- anul 2023: total 20,351 mil., din care (1) 13,2%, (2) 64,0%, (3) 22,8%, (4) 17,0%;
- anul 2048: total 15,457 mil., din care (1) 10,9%, (2) 54,3%, (3) 34,8% şi (4) 25,9%.
Bibliografie:
1. Constantinescu, N.N. (coord.), Probleme ale tranziţiei la economia de piaţă în România. Studii, vol.I, Ed. Fundaţiei “România de mâine”, Bucureşti, 1997) ;
2. Rotariu, Traian, Starea demografică a României în context european. Posibile politici demografice şi consecinţele lor, în vol. Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Ed. Expert, Bucureşti, 2001, pp. 193-213.